Page archived courtesy of the Geocities Archive Project https://www.geocitiesarchive.org
Please help us spread the word by liking or sharing the Facebook link below :-)


Site designed and created by Razvan Paraianu.
© Created in January 2001, Last revised: March 2001

Ion Agārbiceanu

 

 

 

 

 

 

 


 

 

SOURCE OF MATERIAL AGĀRBICEANU, Ion. "Dezvelirea operei distrugatoare a Jidanilor in Romania" in Neamul Romănesc, 1908, no. 87, pp. 1373-1375. 

NOTES

 


Dezvelirea operei distrugatoare a Jidanilor in Romania

Cīnd am cetit īn n-l 82 an «Neamuluĭ Romănesc», cum primeşte «Voinţa Naţională» articolele asupra Evreilor ale d-lui A. C. Cuza, am simţit durere, ruşine şi descurajare. Durere, pentru că se constată, īn plină lumină, că nicĭ «Voinţa Naţională» nu-ĭ naţională. Ruşine, pentru că īn ţara romānească a ajuns aşa de mare puterea banului jidovesc, īncīt un ziar care-ĭ răzimat pe un partid ce cīrmuiaşte, trebuie să netezească perciuniĭ şi să pălmuiască poporul romānesc. Descurajare, pentru că, după dovezile neīnfrīnte ce d. Cuza le tipăreşte, se mai găsesc ziare care să-ĭ apere pe Jidanĭ şi maĭ sīnt cetitori cari să cetească aceste ziare

 

 Ar trebui să se ştie că-ĭ un mare noroc dezvălirea operiĭ de distrugere, pe toate căile, a Israelului din Romănia. Ar trebui să priceapă orĭcine că-ĭ cel d’intāiŭ semn de reculegere, cel d’intāiŭ semnal de luptă, pentru ieşirea la lumină a neamuluĭ romănesc din ţară. Căcĭ cine-şĭ dă seamă astăzĭ de puterea ziaristiceĭ, va recunoaşte că, cu o presă jidovită, niciodată nu vei putea face vre-un bine, īn ţara ta, poporuluĭ tăŭ. Orĭce reforme se vor face, orĭcīte aşeăminte de cultură vom avea, dacă hrana sufletească de toate zilele – cetitul foilor – e otrăvită, interesele adevărate ale poporuluĭ vor fi tălmăcite şi intortochiate după Talmud, şi simpatia faţă de poporul ales va fi mereŭ nutrită, - lumină nu se va face.

 

 Şi răului trebuie să-ĭ staĭ īn cale din bună vreme. Cu cīt interesele jidoveştĭ vor rămīnea maĭ multă vreme nedescoperite şi necunoscute de publicul cetitor, - şi, odată, va fi mare acest public - , cu cīt vor putea lucra maĭ mult īn ascuns, cu atīta se vor īntări maĭ tare, cu atīta se va īntinde domnia Israeluluĭ.

 

 Bine ar fi fost să fie descoperite aceste rele marĭ de maĭ de mult. Ar fi fost o binecuvīntare dacă, de zecĭ de anĭ, ar fi pătruns īn conştiinţa poporului īntreg primejdiile ce-ĭ vin de la neamul cel ales. Dar nicĭ acum īncă nu-ĭ tārziŭ.

 

 La noi, īn Ungaria, pentru publicistica maghiară, e chair tărziŭ. Aicĭ, Unguriĭ nicĭodată poate nu vor maĭ fi stăpīnĭ pe presa lor. Aicĭ, banul jidovesc a rodit īmbelşugat şi puiază īnspăimīntător. Aicĭ, presa jidovită şi-a ajuns apogeul, spre a-şĭ juca mendrele: a-şĭ apăra interesele sale supt masca celuĭ maĭ curat naţionalism maghiar, a susţine vrajba continuă īntre naţionalităţi, a chema supt steagul socialismului internaţional, tot pentru a-şĭ umplea maĭ tare punga şi a se īngrăşa maĭ tare. Astăzĭ, la Ungurĭ, nicĭ nu maĭ īndrăzneşte nimenĭ a se ridica īn contra acestuĭ comerţ jidovesc de sentimente prefăcute. Şi, cīnd unul saŭ altul şi-a luat inima ‘n dinţĭ şi a īncercat, a căzut dintr’una, la tărăboiul foilor semite, de nu s’a maĭ sculat, nicĭ nu i-a maĭ auzit nimenĭ de veste. Dar, aicĭ, caĭ maĭ mulţĭ nicĭ nu maĭ văd primejdia, căcĭ doar, īn fruntea luptei lor naţionale de azi, presa jidovită aleargă şi găseşte cărări nouă.

 

 Şi mulţi dintre romīniĭ de-aicĭ, cari recunosc soarta tristă a publicisticiĭ maghiare, aŭ salutat, cu adevărată bucurie, ca solie sfīntă, păşirea d-lui Cuza şi a tuturor celor cari vor să scape poporul romīn din Regat de această primejdie. Īn zadar va declara «Cronica israelită» că acesta e operă de «canibali», īn zadar ni se va spune, ca «Voinţiĭ», că, dacă nu aruncăm cu pietre īn astfel de oamenĭ, cari descopăr ticăloşiile poporului ales, am da dovadă că sentimentele omeneşti ni-ar fi cu totul «tocite». Īn zadar! Sufletul neamului romănesc de pretutindenĭ simte unde-ĭ adevărul, cunoaşte unde-ĭ duşmanul şi unde-ĭ prietenul.

 

 Şi chiar de-aceia ne doare că un ziar ca «Voinţa» află, pentru placul Jidanilor, cuvinte de mustrare pentru o muncă atīt de naţională, ca aceia ce se face īn «Neamul Romānesc», de pildă.

 

 Īn sufletele noastre, ale celor de departe, să fie sigurĭ Jidaniĭ, vīrīţĭ prin redacţiile foilor din Romănia, că nu vor pătrunde cu simpatiĭ, ci la astfel de apucăturĭ sufletele noastre se umplu de scīrbă. Şi, durere, dezgustul acesta trebuie să se reverse şi asupra susţinătorilor acelor ziare, cari lasă «ridactăriĭ» lor să atace cele maĭ curate sentimente ale poporuluĭ romănesc. Noĭ, ceĭ depărtaţĭ, ştim ce vor, pentru că vedem de mult acelaşĭ joc īn publicistica maghiară. Am dori īnsă din tot sufletul ca aceĭ de-acasă să vadă această primejdie, să se cureţe odată ziarele din ţară de susţinătorĭ şi redactorĭ semiţĭ saŭ vinduţĭ lor.

 

 Şi tare credem că va sosi vremea cīnd se va īmplini această dorinţă. Să nu socoată cineva că prin aceasta ar pierde ziaristica din ţară. Căcĭ e lucru vădit īn toate ţerile, că presa evreiască prin nimic nu contribuie la cultura morală orĭ intelectuală a poporuluĭ. Ale lor sīnt minciunile, telegramele false, ştirile sensaţionale, batjocura credinţiĭ, a bunelor moravuri, aruncarea cu noroiŭ īn ce avem mai scump.

 

 Şi toate aceste apucături, toată această tactică perversă talmudică, n’o urmează eĭ orĭcīnd şi orĭunde, ci numaĭ acolo de unde văd c’ar putea trege venit. Iată, de pildă, ziaristica romānească din Ardeal şi Ţara-Ungurească: īn toate redacţiile n’avem un singur Jidan, n’avem un singur acţionar saŭ susţinător jidan de foaie romănească. Şi pentru ce oare? Vădit lucru: pentru că prin ziaristica romānească de la noi nu pot cīştiga nimic, nu-şĭ pot servi nicĭ interesele lor specific iudaice, ci, din potrivă, eĭ ajung īn conflict cu Statul. Pentru că, mă rog, dacă un Jidan īmpămīntenit din strămoşĭ (!) a devenit Romīn, pentru ce nu vine la noĭ, avīnd ideal naţional romănesc, să lupte īn rīnd cu noĭ, saŭ, cel puţin, o foaie să scoată cu baniĭ lor mulţĭ? Să spună «Cronica israelită», «Opinia» orĭ «Adevărul»!

 

 Dar, īndată ce li s’a părut că pot face gheşeft, īndată ce-aŭ mirosit puţin a socialism internaţional, ni-aŭ fost pe cap Jidaniĭ. Aŭ scos şi vre-o două fiţuicĭ de foĭ, deşi n’aŭ trăit, ceĭ ce le-aŭ scos, de sigur, aŭ pus ceva cīştig īn buzunar.

 

 Noĭ dorim un lucru: ca Dumnezeŭ să ajute celor ce şi-aŭ pus această frumoasă ţintă de a descoperi tot maĭ mult aparatul īncīlcit talmudic; să li ajute să poată continuŕ ce aŭ īnceput.

 

 Şi cred că-ĭ o dorinţă generală ca articolele d-lui Cuza să iasă īn broşuri, īn biblioteca «Neamului Romănesc», ca să poată pătrunde īn straturile cele maĭ largi. Cel puţin, deocamdată, un resultat ar trebui să aibă această muncă: cetitoriĭ, dezgustīndu-se de presa iudaică, s’o părăsească, şi, īn schimb, să sprijinească pe cea romănească. Atunci s’ar putea crea un organ, care să mulţămească gusturile tuturor, şi ale acelora cari cetesc īntăiŭ noutăţile; şi, pănă acum, cred că aceştia sīnt numărul cel mai mare.

 

 Şi, a doua, că s’ar formŕ o basă puternică, pe care aĭ putea să te razimĭ, cīnd at trebui să zguduĭ şi maĭ tare căsulia, fermecată azĭ de puterea aurului ş a argintului, īn care căsulie, clocind, staŭ ascunse, saŭ īşĭ scot chiar capul saŭ ghiarele, interesele iudaice.

 

 


 

1