Page archived courtesy of the Geocities Archive Project https://www.geocitiesarchive.org
Please help us spread the word by liking or sharing the Facebook link below :-)


Site designed and created by Razvan Paraianu.
© Created in January 2001, Last revised: June 02, 2001

Ioan Slavici

Robia modernă

 

 

 

 

Robia Modernă

SOURCE OF MATERIAL

Ioan Slavici, “Robia modernă,” īn Apărarea Naţională, III (1902), nr. 90 (26 Aprilie), p. 1. 

NOTES

 

CONTENT

 

Imĭ terminasem studiile juridice şi-mĭ făceam practica prescrisă de lege pentru censura de avocat.

Intre clienţii pe carĭ īĭ primisem de la principalul meŭ, era şi o femee care trăsese īn judecată pe mama eĭ pentru partea ce i se cuvenia din moştenirea rĕmasă de la rĕposatul eĭ tată, vre-o 400 florinĭ.

După ce procesul a fost cāştigat şi sentinţa a primit formula executorie, am ieşit la faţa locului, ca să pun īn vīnz are averea văduveĭ, o casă, o vie şi dece pogóne de pămīnt, tóte īmpreună pretinse judecătoresce īn 4200 fl.

De óre-ce nici la prima, nicĭ la a doua licitaţiune nu s’a presentat cumpărător, urma ca la a treia licitaţiune vīnz area să se facă cu orĭ-ce preţ.

Aşa e porunca legiĭ, şi acum s’aŭ presentat trei cumpĕrătorĭ, concetăţeniĭ meĭ Spitzer, Steinbach şi Goldberg. De óre-ce cheltuielile nóstre de proces făceau 275 fl. eŭ am primit īnsărcinarea ?eri suma acésta, nici maĭ mult, nici maĭ puţin.

Concetăţeanul Spitzer a oferit 276, iar concetăţeanul Steinbach 277 florini… 277fl. o dată, - de douĕ orĭ – nu dă nimenĭ maĭ mult!? – 277 florini de treĭ orĭ! – Averea preţuită judecătoresce la 4200 florini a fost vīndută cu 277 florini, şi noĭ ne-am luat cheltuielile de proces, clienta nóstră a primit douĭ florini, iar văduva care maĭ avea douĭ copiĭ, şi-a pierdut casa, via şi cele z ece pogóne de pămīnt.

Lucrul acesta nu-l ştiŭ din auz ite: e cel din urmă proces īn care am pledat, cea din urmă execuţiune, la care am asistat.

Plānsetele celor douĕ femeĭ, căinţa fiiceĭ şi blestemele mumeĭ n’aŭ găsit nicĭ ur rĕsunet in inima cumpĕrătorului, care procedase la urma urmelor, corect şi profitase numaĭ de dreptul pe care-l avea īn virtutea legiĭ ca cetăţean al Statului ungar. Indignaţiunea mea īnsă pare că-l atingea. Mĕ ştie, gāndiam eŭ, om civilisat şu cu óre-care trecere, ţine să nu se pună īn luptă cu mine şi va fi accesibil pentru un act de generositate.

“Mi-e milă şi mie de sĕrmana vĕduvă, care a fost rĕŭ povăţuită, şi sīnt gata să-ĭ las īntréga avere-mĭ zise el; mĕ mulţumesc cu asigurarea hipotecară a pretenţiunei mele."

După grele şi īndelungate negocieri am pus dar la cale o īnvoială, īn virtutea căreia vĕduva rĕmānea stăpānă pe īntréga avere, fiica eĭ se mulţumia cu 50 florinĭ, iară d. Steinbach rămānea creditor ipotecar pentru datoria de 1200 florinĭ, daţi cu camătă legiuită, 6 la sută. Vĕduva avea dar să plătĕscă 72 florinĭ pe an, ba chiar şi din această sumă se maĭ scădéu 25 fl., chiria odĕiĭ despre stradă a caseĭ, īn care d. Steinbach, om generos, voia să adăpostéscă o familie săracă.

Eram mulţumit, căcĭ īmĭ īnchipuiam, că am pus la cale un lucru bun.

"O, - īmĭ z ise primarul, - de aceştia sīnt īn satul nostru peste o sută. Stipzer, Steinbach şi Goldberg sunt tovarăşi, aŭ legăturĭ şi găsesc banĭ ieftinĭ. Dacă aĭ mórte la casă, dacă păgubescĭ cu un boŭ, dacă aĭ vre-o nevoie grabnică, unul dintre dīnşiĭ te ajută, cel-lalt te īncurcă, iar at treilea cumpărāndu-ţĭ averea. Fiind-că n’are ce să făcă cu ea, el ţi-o lasă dar te légă cu hipotecă de īĭ rămāi rob pe tótă viaţa şi munceşci numaĭ pentru dīnsul.

Luānd informaţiunĭ, m’am īncredinţat, ca ceĭ treĭ tovarăşi legaseră ast-fel pe toţĭ săteniĭ maĭ nevoiaşĭ. Termenele de plată eraŭ puse īn Ianuarie pentru-ca pānă pe timpul secerişuluĭ creditoriĭ să pótă avea titlul executoriŭ, şi eĭ nu ţinéu să fie achitaţĭ īn banĭ, ci ómeni generoşĭ, se mulţuméu şi cu producte, ba chiar şi cu z ile de lucru. Cine avea dar fie la viĭ, fie la săpatul porumbuluĭ, fie la seceriş nevoia de braţe se adresa la Steinbach, care avea tot-deauna “ómeniĭ luĭ,” pe care īĭ da cu chirie.

In acela-şĭ timp tovarăşiĭ adăpostiră īn deosebite părţĭ ale satului, prin casele celor legaţĭ cu hipotecă, şase-spre-z ece familiĭ sărace, care vindéŭ mărunţişurĭ pentru puĭ de găină, pentru raţe orĭ gāsce, pentru pieĭ crude, pentru ouă furate din cuibare, pentru grăunţe furate din hambare şi pentru orĭ şi ce alte producte, care se adunaŭ īn magazia lui Steinbach de unde Vinerea eraŭ duse īn oraş.

O īnsemnată parte din poporaţiunea Ungarieĭ e ast-fel robită, şi “īnflorirea” economică a statului ungar e maĭ ales resultatul acesteĭ robiĭ, care face, ca mulca să fie ieftină, preţul productelor să scaz ă şi producţiunea să créscă īn vreme ce muncitorul cade īn miserie din ce īn ce maĭ négră şi e din z i īn z i maĭ istovit.

Acea-şĭ e sórta muncitoruluĭ de prin oraşe. Ne maĭ putĕnd să susţină concurenţă cu fabricile, care lucréză ĭeftin şi prost, ceĭ maĭ mulţĭ dintre dīnşiĭ aŭ fost nevoiţĭ să intre īn sīmbria capitaliştilor, care nu-ĭ lasă să móră de fóme.

Milióne de ómeni aŭ ajuns ast-fel să trăiască numaĭ de az ĭ pe māine, muncind spre a spori bogăţiile altora, sbătāndu-se īn miserie fără de scăpare, agitaţĭ nmereŭ de o viuă şi legitimă nemulţumire şi īmpinşĭ īn mod fatal spre o catastrofă socială.

Se īntĕmplă adese-orĭ, că cele maĭ viguróse pădurĭ de stejar, lăsate īn părăginire, sīnt īnecate de plop, de salcie, de teiŭ orĭ de alte esenţe, care cresc maĭ repede de cāt stejarul. Vĕntul duce semīnţa de plop şi-o risipeşte printre stejar, şi lopul rĕsare īn umbra stejarului, cresce cu chiŭ cu vaĭ subţire şi lung; ajuns īnsă de deasupra, el īşĭ īntinde crăcile, se īngróşă īn trunchiŭ, īşĭ face rădăcini puternice şi īĭ ia aĭerul şi lumina stejaruluĭ, care īncetul cu īncetul se umple de muschĭ şi de bureţiĭ şi se usucă īn cele din urmă.

Tot ast-fel se petrec lucrurile īn viaţa socială a Ungarieĭ. Un singur om rĕŭ e destul, ca miĭ şi miĭ să cadă īn robia celor ce nu iaŭ parte la durerea obştească, ci trag folos din strīmtorările altora. Acela, care s’a ridicat o-dată de asupra, īĭ īnăbuşe pe ceĭ rĕmaşĭ īn strīmtorare, şi aceştia nu se maĭ pot ridica la aĭer şi la lumină. Atāt prin sate, cāt şi prin oraşe averile se adună īncetul cu īncetul īn māinele cātor-va, care propagă demoralisarea prin o vieţuire fără de frīŭ, şi din z i īn z i se sporesce numĕrul celor ce nu maĭ aŭ nimic , nu sīnt stăpānĭ nicĭ pe propriile lor puterĭ şi sīnt mānaţĭ spre ură neīmpăcată.

Romāniĭ aŭ īnfiinţat băncile lor, ca să se răscumpere uniĭ pe alţiĭ şi să scape de robia acésta. Băncile aceste īnsă susţinęndu-se īn luptă cu capitaliştiĭ marĭ, īn deosebĭ miuncitorilor agricolĭ nu pot să le dea banĭ destul de ieftinĭ. Şi ele robesc dar, - o robie maĭ uşóră, dar tot robie. Comitatele din nordul Ungariei īnsă, unde nu există asemenea băncĭ şi unde explotatoriĭ se sporesc mereŭ, sīnt cu desăvīrşire ruinate, iar şesul ţăreiungureştĭ e plin de o poporaţiune, care se sbate mereu fiind-că proprietăţile aŭ trecut īn māinile exploatatorilor, care istovesc puterile muncitorilor.

Nu maĭ e dar acolo vorba nicĭ de naţionalitate, nicĭ de rasă, nicĭ de religiune, ci de restabilirea buneĭ rīnduelĭ sociale, de preīntāmpinarea unei marĭ catastrofe.

Dacă gospodarul trebue să cureţe plopul şi salcia şi teiul din pădurea de stejar, dacă grădinarul trebue să cureţe pomiĭ de omiz ĭ, de insecte, de păduchĭ, de rugină, de muschĭ şi de bureţĭ, ómeniĭ de stat trebue şi eĭ să privegheze, ca ceĭ ce nu sīnt īn stare să trăiască din ródele proprieĭ muncĭ să nu pótă trăi sugānd măduva din ósele celor harnicĭ şi muncitorĭ şi ca elementele vigoróse să nu pótă fi robite de cele parasitice.

Oamenii de stat aĭ maghiarilor nu şi-aŭ făcut datoria acésta, şi consequenţa nepriceperei lor e ruina morală şi economică, degenerarea poporaţiuneĭ, prin ale căruia puterĭ viĭ se susţine statul ungar.

Noĭ Romāniĭ, care vedem cele ce se petrec īn Ungaria, ar trebui să fim lipsiţĭ de orĭ şi ce simţămānt de conservare pentru ca să ne īmpăcăm cu gīndul, că şi la noĭ se va face vre-odată ceea-ce s’a făcut īn Ungaria, īn Galiţia orĭ īn Bucovina.

Nicĭ odată! E cestiune de iubire de ómenĭ să le-o spunem Evreilor acésta īn fiecare z i pentru ca să nu-şi facă ilusiunĭ deşerte. In mijlocul nostru nu vor putea nicĭ odată să trăiască cum trăiesc īn Ungaria, īm Galiţia orĭ īn Bucovina, şi trebue să-şĭ dee silinţa de a fi ómeni cinstiţĭ şi muncitorĭ şi să iee parte la tóte durerile şi la tóte bucuriile nóstre, dacă in să aibă viaţă tihnită pe pămāntul romānesc.

Acesta e simţămāntul tuturor Romānilor, şi aceia dintre Romāĭ, care vorbesc alt-fel, orĭ sīnt stăiniĭ de némul lor, orĭ īĭ īnşélă pe Evreĭ.

Cea dintāĭ şi mai adevărată dovadă de iubire este sinceritatea, şi noĭ iubirea nóstră de ómeni o dovedim cānd le z icem Evreilor: Din z i īn z i tot maĭ mult vom stăruĭ, ca prin legĭ bine chibzuite şi prin o severă disciplină socială susţiitori statuluĭ romān să fie feriţĭ de ruina morală şi economică!

Acesta e adevărul, şi cine nu se póte īmpăca cu el face bine dacă se duce.

 

 

1