Page archived courtesy of the Geocities Archive Project https://www.geocitiesarchive.org
Please help us spread the word by liking or sharing the Facebook link below :-)


Site designed and created by Razvan Paraianu.
© Created in January 2001, Last revised: March 2001

Dimitrie Bolintineanu
(14 January 1819 – 20 August 1872)

Ovreii leşeşti către D. Manolache Costache Iepureanu

[The Polish Jews to Mr. Manolache Costache Iepureanu]

1866

 

Internet Modern Jewish History Sourcebook for Central and Eastern Europe


SOURCE OF MATERIAL: In Opere [Works], vol II, Bucharest: Scriitori Români, 1982, pp. 13-15.
Originally published in Eumenidele sau Satire Politice. Jurnal în versuri. I (1866), nr. 2 (August), p. 3.; and Trompeta Carpaţilor IV (1866), Nr. 447 (2 Septembrie), p. 1787.

 

NOTES

WEB on Romanian Literature

WEB at Noua Romanie

 

 

 


Ovreii leşeşti către D. Manolache Costache Iepureanu

Ghine-ai venit acasă cu capul nestricat
Coconu Manulache, boier di la Bărlad!
Noi am aflat că-acolo la Ţara Românească,
Au spart muntenii capul la havra ovreiască
Şi noi ştiam cu toţii că tu ni părtineşti,
Tu şi cu Brătianu, boier michi din Chiteşti.
Noi am rugat în havră, puind în cap cenuşă,
Ca să trăiţi cu toţii şi să vi crească guşă,
Ce oameni sunt aşeia Boliac şi cu Hăşdău
Ce la gazete spune de neama noastă rău?
Unirea este-aişta sau este numai şagă?
Noi am ghisit Băcăul, ce zici coconu dragă?
Muntenii nu sunt oameni cu cari să trăieşti.
Dar voi ce tot vă duceţi din Ieşi la Bucureşti?
Boierii din Moldova nu pot ca si trăiască
Fără di noi jidanii, iar neama jidovească
Nu poate să căştige fără boeri, ghindeşti?
Muntenii nu fac treburi; cu ei te prăpădeşti!
N-au velniţe la sate; la noi nu datorează;
Cu grecii şi cu nemţii boierii lor lucrează.
Dar voi mergeţi la dânşii şi ne luaţi cu voi
Să ţinem cheltuiala pe drum; dar vai de noi
Ce pătimim acolo, cocoane, cu nebunii!
Ei, că Kogălniceanu, ne taie chiar perciunii!
Dar să lăsăm aceasta şi să ne spui curaţ
Coconu Manolache, boier de la Bărlad,
Ce-a fost cu Constituţa de au bătut jidanii
La ţara muntenească la care merg toţi banii?
Voi vreaţi să ne daţi drepturi, chiar di mai multe ori,
Să fim şi noi miniştri precum şi senatori.
În condica civilă pusese Bozianu
Articolu-aişta când cu Kogălniceanu,
Dar nu-l ştiuse nimeni, nici noi, nici însuşi voi.
Nici însuşi ministerul, fiind miniştri noi.
Şi neştiind se puse la Constituantă nouă
Di ne sculă poporul ca să vă facă-n două.
Păţit-am ca cămila ce, căutând cercei,
Ea a perdut săraca, urechea domneaei,
Căci unde noi în ţară trăiam cum se cuvine,
Făcând comerţul nostru azi rău şi mâne ghine,
Acuma nu mai este nici un alişveriş.
În ziua de duminici noi vindem pe furiş.
Voi aţi făcut c-aşela ce a văzut o muscă
Pe fruntea unui frate cari intră în cuşcă
Şi vrând să o gonească din fruntea dumnealui,
Aruncă-o chiatră mare şi sparge capul lui.

Jidan aşela mare vinit de la Paris
A deştiptat muntenii şi ni-a făcut de râs.
Mai ghine, mult mai ghine, de n-ar fi trecut pusta
Şi-ar fi rămas acasă la el cu balabusta,
Dechit, venind în ţară, să scoate pi nebuni.
Evreu a fost aşela? El n-avea nici perciuni!
S-a prăpădit Moldova, coconu Manolache,
Când s-a făcut unirea în timpul lui Conache,
Când a murit Istrate... iată apărător!
Atuncea moldoveanul era mai răbdător.
Atunci boierii ţării buzunărea jidanii,
Jidanii p-altă parte buzunăreau ţiganii,
Ţăranii vite încă, ni-având nimica viu,
Munceau şi zi, şi noapte ca să li dăm rachiu.
Dar astăzi cu unirea şi cu lege rurală,
Cei înşelaţi nainte pe înşelători înşeală.
Nu poţi să faci, cocoane, când craii ne omoară,
Să ne mai vină nouă cevaăi apă la moară?
Iar noi ţi-om da o spadă a lui Aveşalon,
Ce-n Bucureşti se află la un bătrân cocon,
Aista spadă arde şi taie fără leac;
Să tai cu ea condeiul cu care-a scris Boliac.
Şi suntem ai matale cu multă plecăciune,
Evreii cu halaturi, tichie şi perciune,
Rughindu-ne fierbinte pi noi a nu uita,
Cum te iubim, tot astfel să ne iubeşti mata!



 

1