Page archived courtesy of the Geocities Archive Project https://www.geocitiesarchive.org
Please help us spread the word by liking or sharing the Facebook link below :-)


Tratatul minoritatilor dintre puterile aliate si asociate si Romania

Minority Treaty, Paris 1919

[1919, 9 December]


Internet Modern Jewish History Sourcebook for Central and Eastern Europe

SOURCE OF MATERIAL

Carol Iancu, Emanciparea Evreilor din România (1913-1919). De la inegalitate civică la drepturile de minoritate. Originalitatea unei lupte începând cu războaiele balcanica şi până la Conferinţa de Pace de la Paris. Bucureşti: Hasafer, 1998.

NOTES

 

Site designed and created by Razvan Paraianu.
© Created in January 2001, Last revised: March 2001

CONTENT

Statele Unite ale Americii, Imperiul Britanic, Franţa, Italia şi Japonia, pe de o parte; şi România, pe de altă parte;

Având în vedere că, în virtutea tratatelor pe care principalele Puteri aliate şi asociate şi-au pus semnătura, sporiri teritoriale însemnate sunt sau vor fi dobândite de Regatul României;

Considerând că România, din propria sa voinţă, doreşte a da garantii sigure de libertate şi de dreptate, atât tuturor locuitorilor din Vechiul Regat al României, cât şi celor din teritonile de curând transferate, fără deosebire de rasă, limbă sau religiunea cărora le-ar apartine;

Exanunându-se în comun chestiunea, s-a convenit pentru încheierea prezentului Tratat şi, în acest scop, au desemnat ca Plenipotenţiari ai lor, sub rezerva facultâţii de a-i înlocui prin alţii pentru semnare, şi anume:

Preşedintele Statelor Unite ale Americii pe:

Onorabilul Frank Lyon Polk, subsecretar de stat; onorabilul Henry White, fost ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al Statelor Unite la Roma şi Paris; generalul Tasker H. Bliss, reprezentantul militar al Statelor Unite la Consiliul superior de război;

M. S. Regele Marii Britanii şi Irlandei şi al teritonilor britanice de peste mari, împarat al Indiilor, pe:

Sir Eyre Crowe K..C.B., K.C.M.G., ministru plenipotenţiar, subsecretar de stat adjunct pentru afacerile străine

pentru Dominionul Canadei pe:

Onorabilul Sir George Halsey Perley, K.C.M.G., înalt Comisar pentru Canada în Regatul Unit;

pentru Federaţiunea (Commonwealth) Australiei, pe:

Prea Onorabilul Andrew Fisher, înalt Comisar pentru Australia în Regatul Unit;

pentru Dominionul Noii Zeelande, pe:

Onorabilul Sir Thomas Mackenzie, K.C.M.G., înalt Comisar pentru Noua-Zeelandă în Regatul Unit;

pentru Uniunea Sud-Africană, pe:

Dl Reginald Andrew Blankenberg, O.B.E., făcând functiune de înalt Comisar pentru Uniunea Sud-Africană in Regatul-Unit;

pentru Indii, pe:

Sir Eyre Crowe, K.C.B., K.C.M.G.,

Preşedintele Republicii Franceze, pe:

Dl Georges Clemenceau, preşedinte al Consiliului, ministru de război;

Dl Stephen Pichon, ministru al afacerilor străine;

Dl Louis-Lucien Klotz, ministru de finanţe;

Dl Andre Tardieu, ministml regiunilor eliberate;

Dl Jules Cambon, ambasadoml Franţei;

M. S. Regele Italiei, pe:

Dl Giacomo de Martino, trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar;

M. S. împâratul Japoniei pe:

Dl K. Matsui, ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al M. S. împăratului Japoniei la Paris;

M. S. Regele României, pe:

Generalul Constantin Coandă, general de Corp de armată, adjutant regal, fost preşedinte al Consiliului de Miniştri;

Care au convenit asupra stipulaţiunilor urmâtoare:

Capitolul 1

Articolul 1

România se obligă ca stipulaţiunile cuprinse în articolele 2-8 din prezentul capitol să fie recunoscute ca legi fundamentale, ca nici o lege, nici un regulament, nici un act oficial să nu se afle în contrazicere sau în opoziţie cu aceste stipulaţiuni şi ca nici o lege, nici un regulament sau acţiune oficială (să nu treacă înaintea lor), să nu aibă precădere faţă de le.

Articolul 2

Guvemul român se angajează a da tuturor locuitorilor săi întreagă şi deplină protecţie pentru viaţa şi libertatea lor, fără deosebire de naştere, de naţionalitate, de limbă, de rasă sau de religie. Toti locuitorii României vor avea dreptul la liberul exerciţiu, atât public, cât şi privat, al oricărei confesiuni, religii sau credinţe, atât timp cât între exerciţiul acestora şi ordinea publică şi bunele moravuri nu va exista incompatibilitate.

Articolul 3

Sub rezerva stipulaţiunilor tratatelor mai jos menţionate, România recunoaşte ca supuşi (ressortissants) români, cu deplin drept şi fără nici o altă formalitate, pe oricare persoană domiciliată, la data punerii în vigoare a prezentului Tratat, pe oricare teritoriu făcând parte din România, inclusiv teritoriile alipite ei prin Tratatele de pace cu Austria şi cu Ungaria, sau teritoriile care i s-ar putea transfera ulterior, afară numai dacă la acea dată supusul (persoana) s-ar putea prevala de o altă naţionalitate decât naţionalitatea austriacă sau ungară.

În orice caz, supuşii (ressortissants) austrieci sau unguri mai în vârstă de optsprezece ani vor avea facultatea ca, în condiţiunile prevăzute de zisele

Tratate, să opteze pentru orice altă naţionalitate ce ei ar putea dobândi. Opţiunea soţului va atrage după sine pe aceea a soţiei, iar opţiunea parinţilor pe aceea a copiilor lor mai mici de optsprezece ani.

Persoanele care vor fi exercitat dreptul de opţiune de mai sus vor trebui, în cursul celor douăsprezece luni următoare, să-şi strămute domiciliul în statul în favoarea căruia vor fi optat. Ele vor fi libere să-şi pâstreze bunurile imobiliare ce le posedă pe teritoriul român. Ele vor putea să-şi ridice bunurile lor mobile de orice natură, fără a fi impuse pentru aceasta la vreo axă de ieşire.

Articolul 4

România recunoaşte ca supuşi (ressortissants) români, cu deplin drept şi fără nici o formalitate, persoanele de naţionalitate austriacă sau ungarâ, născute pe teritoriile ce i-au fost alipite prin Tratatele de pace cu Austria şi Ungaria sau care s-ar putea să-i fie alipite ulterior, persoane născute din părinţi domiciliaţi acolo, chiar dacă la data punerii în vigoare a prezentului Tratat acele persoane n-ar domicilia ele însele pe acele teritorii.

Totuşi, în decursul celor doi ani ce vor urma după punerea în vigoare a Tratatului de faţă, zisele persoane vor putea declara înaintea autorităţilor române competente din ţara lor de reşedinţă cum că renunţă la naţionalitatea românâ şi atunci ele vor înceta de a fi socotite ca supuşi (ressortissants) români. în această privinţă, declaraţia soţului va fi privită ca valabil fâcutâ pentru copiii în etate de mai puţin de optsprezece ani.

Articolul 5

România se angajează a nu face nici o piedică cu privire la exerciţiul dreptului de opţiune prevâzut prin Tratatele încheiate sau ce se vor încheia de puterile aliate şi asociate cu Austria sau cu Ungaria şi de a permite interesaţilor de a dobândi sau nu naţionalitatea română.

Articolul 6

Naţionalitatea română se va dobândi cu deplin drept, prin singurul fapt al naşterii pe teritoriul român, de către orice persoană care nu se poate prevala de vreo altă naţionalitate de naştere.

Articolul 7

România se obligă a recunoaşte ca supuşi (ressortissants) români, cu deplin drept şi fâră nici o formalitate, pe evreii locuind în toate teritoriile României şi care nu pot a se prevala de nici o altă naţionalitate.

Articolul 8

Toţi supuşii (ressortissants) români vor fi egali în faţa legii şi se vor bucura de aceleaşi drepturi civile şi politice, fără deosebire de rasă, de limbă sau de religie.

Deosebirea de religie, de credinţă sau de confesiune nu va putea fi o piedică pentru nici un supus (ressortissanf) român cu privire la folosinţa drepturilor sale civile şi politice, în special la admiterea în serviciile publice, în funcţiuni şi onoruri sau la exercitarea diferitelor profesiuni şi industrii.

Nu se va edicta nici o restricţiune contra liberei întrebuinţări de către vreun supus (ressortissant) român a vreunei limbi oarecare, fie în relaţiunile private sau comerciale, fie în materie de religie, de presă sau de publicaţiuni de orice naturâ, fie în întruninle publice.

Cu toată stabilirea de către guvemul român a unei limbi oficiale, se vor face înlesniri raţionale supuşilor (ressortissants) români de altă limbă decât cea română, pentru întrebuinţarea limbii lor, fie oral, fie în scris, înaintea tribunalelor.

Articolul 9

Supuşii (ressortissants) români aparţinând unor minorităţi etnice, de religie sau de limbă se vor bucura de acelaşi tratament şi de aceleaşi garanţii în drept şi în fapt ca şi ceilalţi supuşi români. Ei vor avea în special un drept egal de a înfiinţa, conduce şi controla, pe spezele lor, instituţiuni de binefacere, religioase sau sociale, şcoli sau alte stabilimente de educaţie, cu dreptul de a întrebuinţa limba lor proprie şi de a exercita liber religiunea lor.

Articolul 10

În materie de învăţământ public, guvemul român va acorda, în oraşele şi districtele unde locuieşte o proportie considerabilă de supuşi (ressortissants) români de altă limbă decât cea română, înlesniri menite a asigura că, în şcolile primare, copiii acelor supuşi (ressortissants) români vor fi instruiţi în propria lor limbă. Această stipulaţiune nu va împiedica guvernul român de a face obligatorie predarea limbii române în zisele şcoli.

În oraşele şi districtele unde locuieşte o proportie considerabilă de supuşi (ressorîissants) români aparţinând unor minorităţi etnice, de religie sau de limbă, aceste minorităţi îşi vor vedea asigurate o parte echitabilă în beneficiul şi în afectarea sumelor ce ar putea fi atribuite din fondurile publice, prin bugetul statului, prin bugetele primăriilor sau alte bugete, în scop de educaţie, de religiune sau de binefacere.

Articolul 11

România consimte să acorde, sub controlul statului român, comunităţilor secuilor şi saşilor din Transilvania autonomia locală, în ce priveşte chestiunile religioase şi şcolare.

Articolul 12

România consimte ca, în măsura în care stipulaţiunile articolelor precedente privesc persoane apartinând unor minorităţi de rasă, de religie sau de limbă, aceste stipulaţiuni sâ constituie obligaţiuni de interes intemaţional şi să fie puse sub garanţia Societăţii Naţiunilor. Ele nu vor putea fi modificate fâră asentimentul majorităţii Consiliului Societăţii Naţiunilor. Statele Unite ale Americii, Imperiul Britanic, Franţa, Italia şi Japonia se obligă să nu refuze asentimentul lor la orice modificare a ziselor articole, care ar fi încuviinţată în mod formal, de către o majoritate a Societăţii Naţiunilor. România consimte ca oricare membru al Consiliului Societăţii Naţiunilor să aibă dreptul de a semnala atenţiei Consiliului orice infracţiune sau temere de infracţiune la vreuna din aceste obligaţiuni, şi ca Consiliul să poată proceda în aşa chip şi să dea astfel de instrucţiuni ce-i vor părea potrivite şi eficace în asemenea împrejurare.

România mai consimte în afară de aceasta ca, în cazul când s-ar ivi vreo divergenţă de opinie asupra unor chestiuni de drept sau de fapt privitoare la aceste articole, între guvemul român şi vreuna din principalele puteri aliate şi asociate sau orice altă putere, membri ai Consiliului Societăţii Natiunilor, această divergenţă să fie socotită drept un diferend cu caracter intemaţional, în sensul termenilor articolului 14 din Pactul Societăţii Naţiunilor.

România consimte ca orice diferend de acest fel să fie deferit, dacă partea cealaltâ o cere, Curţii permanente dejustiţie intemaţională. Deciziunea Curtii permanente va fi dată fără apel şi va avea aceeaşi tărie şi valoare ca şi o decizie pronunţată în virtutea articolului 14 din Pact"

CAPITOLUL 2

Articolul 13

România convine (s 'engage) a nu încheia nici un tratat, convenţiune sau acord şi a nu lua nici o măsură care ar împiedica-o să participe la orice convenţiune generală ce ar putea fi încheiată sub auspiciile Societăţii Naţiunilor în vederea tratamentului echitabil al comertului celorlalte state în decursul unei perioade de cinci ani, cu începere de la punerea în vigoare a prezentului Tratat. România convine (s'engage), de asemenea, să extindă tuturor Statelor aliate şi asociate orice favoare sau privilegiu pe care ea l-ar putea acorda, în materie vamală, în decursul aceleiaşi penoade de cinci ani, vreunuia din statele cu care,

din luna august 1914, Statele aliate sau asociate s-au aflat în râzboi sau oricarui alt stat care, în virtutea articolului 222 al Tratatului cu Austria, ar avea cu aceste state înţelegeri (arrangements) vamale speciale.

Articolul 14

Până la încheierea convenţiunii generale mai sus amintite, România se obligâ a acorda acelaşi tratament ca şi vaselor naţionale sau vaselor naţiunii celei mai favorizate, vaselor tuturor Statelor aliate şi asociate care acordă un tratament analog vaselor române.

Prin excepţie la această dispoziţiune, se recunoaşte în mod expres atât României, cât şi oricărui alt Stat aliat sau asociat dreptul de a-şi rezerva traficul său de cabotagiu vaselor naţionale.

Articolul 15

în aşteptarea încheierii unei convenţiuni gencrale sub auspiciile Societăţii Naţiunilor, menită să asigure şi să menţină libertatea comunicaţiunilor şi a tranzitului, România convine (s'engage) a acorda, pe teritoriul român, inclusiv în apele sale teritoriale, libertatea tranzitului pentru persoanele, mărfurile, vasele, trăsurile (voiture), vagoanele şi curierii poştali care trec în tranzit din sau cu destinaţie pentru vreunul din Stalclc aliate sau asociate şi de a le acorda, în cc priveşte înlesnirile, sarcinile, restricţiunile sau în orice altă materie, un tratament cel puţin lol atât de favorabil ca şi acel acordat persoanelor, mărfurilor, vaselor, trăsurilor (voiture), vagoanelor şi curierilor poştali ai României sau ai oricărei alte naţionalităţi, de orice origine, importaţiune sau proprietate, care s-ar bucura de un regim mai favorabil.

Toate sarcinile impuse m România pe accst trafic în tranzit vor trebui să fie raţionale, ţinându-se seama de condiţiunile acestui trafic. Mărfurile m tranzit vor fi scutite de toate drepturile vamale sau altele. Se vor stabili tarife comune pentru traficul în tranzit prin România şi tarife comune între România şi un Stat aliat sau asociat oarecare care cer bilete sau scrisori de trăsură directe, dacă această Putere aliatâ sau asociată o va cere. Libertatea tranzitului se va întinde şi serviciilor poştale, telegrafice sau telefonice.

Se întelege că nici un stat aliat sau asociat nu va avea dreptul de a reclama beneficiul acestor dispoziţiuni pentru o parte oarecare din teritoriul său, dacă în acel teritoriu n-ar fi încuviinţat un tratament reciproc, în ce priveşte acclaşi obiect.

Dacă în cursul unei perioade de cinci ani, cu începere de la punerea în vigoare a prezentului Tratat, conventiunea generală mai sus prevăzută nu va fi încheiată sub auspiciile Societătii Naţiunilor, România va avea în orice mometit dreptul de a face să ia sfârşit dispoziţiunile prezentului articol, cu condiţia de a aviza cu 12 luni înainte Secretariatul general al Societăţii Naţiunilor.

Articolul 16

în aşteptarea încheierii unei convenţiuni generale pentru regimul intemaţional al căilor navigabile, România se obligă a aplica porţiunilor din sistemul fluvial al Prutului, care pot fi cuprinse pe teritoriul ei sau care formează frontierele sale, regimul prescris la paragraful întâi din articolul 332 şi articolele 333-338 din Tratatul de Pace cu Germania.

Articolul 17

Toate drepturile şi privilegiile acordate prin articolele precedente Puterilor aliate şi asociate vor fi, de asemenea, dobândite de către toate Statele Membre a Societăţii Naţiunilor.

Prezentul Tratat, redactat în limbile franceză, engleză şi italiană, al cărui text în limba franceză va face dovadă în caz de divergenţă, va fi ratificat. El va intra în vigoare odată cu Tratatul dc Pace cu Auslria. Depunerea ratificării se va face la Paris.

Puterilc al căror Guvem îşi are sediul afară din Europa vor avea facultatea să se marginească dc a face cunoscut guvemului Republicii Franceze, prin reprezentantul lor diplomatic la Paris, că au ratificat Tratatul, şi în acest caz ele vor trebui să transmită instrumentul ratificării îndată ce va fi posibil.

Se va încheia un proces-verbal de depunere a ratificării. Guvernul franccz va remite tuturor Puterilor semnalare o copie certificatâ, conformă cu procesul-verbal dc depunere aratificării.

Făcut la Paris, la nouă decembrie una mie nouă sutc nouăsprezece, într-un singur exemplar, care va rămâne depus în arhivcle guvemului Republicii Pranceze, şi ale cărui copii autentice vor fi remise fiecăreia dintre puterile semnatare ale Tratatului.

Plenipotenţiarii care, din cauza absenţei lor momentane din Paris, n-au putut semna prezentul Tratat, vor fi admişi a o face până la 20 dccembrie 1919.

Drept pentru care plenipotenţiarii de mai jos, ale căror puteri au fost recunoscute în bună şi cuvenită formă, au semnat prezentul Tratat.

Frank L. Polk, Henry White, Tasker H. Bliss, Eyre A. Crowe, George H. Perley, Andrew Fisher, Thomas Mackenzie, R. A. Blankenberg, Eyre A. Crowe, G. Clemenceau, S. Pichon, L. L. Klotz, Andre Tardieu, Jules Cambon, G. de Martino, K. Matsui, general Coandă.

1